Impozitarea dividendelor „net la frontieră” sau „brut la frontieră”?
Deși jurisprudența fiscală a oferit o indicație clară, Agenția Fiscală italiană rămâne la propria interpretare.
Și ce trebuie să facă contribuabilii?
Premisă
Este vorba de a înțelege cum trebuie tratate fiscal în Italia dividendele provenite de la o societate cu răspundere limitată românească, încasate de un asociat persoană fizică rezident fiscal în Italia. Mai exact, cum trebuie impozitate în Italia aceste dividende, având în vedere că societatea românească a reținut deja impozitul de 8% la sursă, și dacă baza impozabilă pe care se calculează impozitul în Italia trebuie să fie calculată brut sau net de impozitul plătit în România.
Legislație aplicabilă
- Art. 27, alineatele 4 și 4-bis din D.P.R. nr. 600/1973 privind reținerea la sursă a dividendelor din străinătate;
- Art. 18 din D.P.R. nr. 917/1986 (TUIR) privind impozitarea veniturilor din capital obținute de la entități nerezidente;
- Art. 165 din TUIR privind creditul fiscal pentru impozitele plătite în străinătate.
Conform art. 27 alin. 4, în cazul în care dividendele sunt încasate printr-un intermediar rezident italian, se aplică o reținere de 26% asupra sumei nete (după deducerea celor 8% reținuți în România).
Conform art. 18 din TUIR, în cazul încasării directe, se aplică o impozitare substitutivă de 26% asupra sumei brute (fără deducerea impozitului românesc de 8%).
Problema creditului fiscal
Agenția Fiscală italiană consideră că nu se poate acorda credit fiscal pentru veniturile supuse impozitării substitutive, deoarece acestea nu contribuie la formarea venitului total, conform art. 165 din TUIR.
Totuși, Norma de Comportament nr. 227 emisă de AIDC la 15 ianuarie 2025 contestă această interpretare, considerând-o contrară principiilor constituționale și liberei circulații a capitalurilor.
Această interpretare este confirmată de jurisprudența de legitimitate (ex: decizia Curții de Casație nr. 10204/2024), care recunoaște prevalența convențiilor internaționale asupra normelor interne.
Articolul 25 alineatul 2 din Convenția Italia-România exclude creditul fiscal doar în cazul în care impozitarea în Italia are loc „la cererea” beneficiarului — ceea ce nu este cazul aici, unde este obligatorie.
Concluzii
- Dividendele încasate de o persoană fizică italiană dintr-o S.R.L. românească sunt supuse unui impozit substitutiv de 26% în Italia.
- Dacă se încasează printr-un intermediar italian: se impozitează net (după deducerea impozitului românesc). Dacă direct: se impozitează brut.
- Conform Normei AIDC 227/2025 și deciziei Curții din Siena nr. 68/2024, contribuabilul are dreptul la credit fiscal de 8%, cu condiția să nu fie exclus expres prin convenția bilaterală.
- Prevalența convențiilor internaționale este confirmată de jurisprudență.
Opinia noastră
Deși jurisprudența este favorabilă, rămâne neclar și anevoios procesul de obținere a unui eventual ramburs, care poate fi refuzat în baza articolului 25 al convenției. Soluția ar fi o modificare legislativă care să recunoască aplicarea impozitului „net” de impozitul deja plătit în România.
Recomandări
- Verificați dacă dividendele sunt încasate prin intermediar italian sau direct.
- Consultați convenția Italia-România în vigoare la data plății.
- Păstrați certificatul fiscal care atestă impozitul plătit în România.
- Declarați dividendele în declarația fiscală italiană și solicitați creditul fiscal.
- În caz de contestare, invocați Norma AIDC nr. 227/2025 și jurisprudența aferentă.
Atenție!
Dacă doriți să evitați dubla impozitare „nedreaptă”, confruntarea cu Fiscul este inevitabilă.
Consultanții noștri te pot asista cu consultanță personalizată pentru cazul tău specific.
Contactează-ne pentru a programa prima ta întâlnire gratuită.